spărgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj.,
subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.).
II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊
Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț.
III. S. m. și
f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui.
2. (În sintagma)
Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. –
Sparge +
suf. -ător.