spârc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÂRC, (
1)
spârcuri s. n., (
2)
spârci, s. m. 1. S. n. (
Pop.) Bucată mică (și nefolositoare) din ceva.
2. S. m. (
Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [
Var.:
spârci s. m.] –
Cf. ucr. špyrka, pol. szperka.