sparcetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț
(Onobrychis viciaefolia). [
Var.:
sparchétă s. f.] – După
fr. esparcette.sparcetă (Dicționar de neologisme, 1986)SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var.
sparchetă s.f. / după fr.
esparcette].
sparcetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPARCÉTĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr.
esparcette)
sparcetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sparcétă s. f.,
g.-d. art. sparcétei; pl. sparcétesparcetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*sparcétă f., pl.
e (fr.
esparcette, pv.
esparceto; rut.
sparcéta și -
séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (
onóbrychis sativa). – Pop.
capu cocoșuluĭ.sparcetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sparcetă f. gen de graminee adesea cultivate ca plantă de nutreț (
Onobrychis = fr.
esparcette].
sparcetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (
Onobrychis viciaefolia). [
Var.:
sparchétă s. f.] — După
fr. esparcette.