sovârv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOVẤRV s. m. v. sovârf.sovârv (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sovấrv, s.n. – v. solovârv.
sovârv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (
Origanum):
sovârv de umplut flori CR. [Tr.
solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].
sovârv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOVẤRV s. m. v. sovârf.