sovârf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOVẤRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur
(Origanum vulgare) [
Var.:
sovấrv, șovấrf s. m.] – Din
scr. suhovrh.sovârf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sovấrf s. m.,
pl. sovấrfisovârf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOVẤRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (
Origanum vulgare). [
Var.:
sovấrv, șovấrf s. m.] — Din
sb. suhovrh.