șovăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (
1).
2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (
2). [
Pr.:
-vă-i-] –
Șovăi +
suf. -tor.