șovăitor - explicat in DEX

șovăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.

șovăitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
șovăitor, -oáre adj. Care șovăĭește, șovăĭelnic: om, mers, răspuns șovăitor.

șovăitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șovăitór (-vă-i-) adj. m., pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre

șovăitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șovăitor a. care șovăește.

șovăitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] — Șovăi + suf. -tor.