soroci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOROCÍ, sorocésc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru;
p. gener. a hotărî, a fixa.
2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din
soroc.soroci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sorocí (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sorocésc, imperf. 3
sg. soroceá; conj. prez. 3 să
soroceáscăsorocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sorocì v.
1. a chema în judecată:
tribunalul va soroci părțile pentru audiența publică; 2. a fixa un termen;
3. fig. a fi ursit:
unora le e sorocit să n’aibă parte în lume.soroci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOROCÍ, sorocesc, vb. IV.
Tranz. (
înv. și
pop.)
1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru;
p. gener. a hotărî, a fixa.
2. (în superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. — Din
soroc.