sorocovăț - explicat in DEX

sorocovăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovắț s. m.] – Din ucr. sorokovec'.

sorocovăț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sorocovăț, sorocovéți, s.m. (înv.) 1. veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului; sfanț, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.

sorocovăț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sorocovắț (-véți), s. m. – (Mold., înv.) Monedă de plată de 20 de creițari. – Var. sorcovăț. Rus. sorokovecĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46).

sorocovăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sorocovắț s. m., pl. sorocovéți

sorocovăț (Dicționaru limbii românești, 1939)
sorocovắț și (maĭ noŭ) sorcovắț m. pl. ețĭ (rut. sorokóvecĭ, rus. sorokovica, patru-zecĭ [de peĭ, de banĭ], d. sórok, patru¬zecĭ, care vine v. mgr. sarákonta și saránta, 40. V. sărindar). Vechĭ. Mold. Sfanț, pĭesă de argint de 20 de crăițarĭ (în vechime de 40 de crăițarĭ, adică 84 de centime). – În Bas. sărăcoveț, 20 de capeĭcĭ.

sorocovăț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sorocovăț m. od. numele moldovenesc al sfanțului: salba-i de sorocoveți, făcută de logofeți POP. [RUS. SOROKOVIȚA, ce conține patruzeci].

sorocovăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovăț s. m.] — Din ucr. sorokovec’.