soroceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOROCEÁLĂ, soroceli, s. f. (
Pop.) Sorocire. –
Soroci +
suf. -eală.soroceală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)soroceálă,
sorocéli, s.f. (reg.)
1. citație.
2. soroc, termen.
3. (înv.) soartă, destin, ursită.
soroceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soroceálă (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. sorocélii; pl. sorocélisoroceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOROCEÁLĂ, soroceli, s. f. (
Pop.) Sorocire. —
Soroci +
suf. -
eală.