șoricar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de câine care prinde șoareci.
2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci
(Buteo). [
Var.:
șorecár s. m.] –
Șoarec +
suf. -ar.