șoricar - explicat in DEX

șoricar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de câine care prinde șoareci. 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar.

șoricar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șoricar, șoricari s. m. (intl.) polițist însărcinat cu supravegherea unui infractor.

șoricar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șoricár (câine) s. m., pl. șoricári

șoricar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Rasă de câini care prind șoareci. 2. (În forma șorecar) Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] — Șoarec + suf. -ar.