sorcovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓRCOVĂ, sorcove, s. f. 1. Bețișor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori, cu care copiii lovesc ușor pe spate pe părinții, cunoscuții etc. lor în dimineața zilei de Anul Nou, urându-le, în versuri speciale, sănătate și noroc. ◊
Expr. A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoțonat.
2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova (
1). – Probabil din
sorcovi (derivat regresiv).