sontacaire - explicat in DEX



șontâcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

Alte cuvinte din DEX

SONTACAI SONTAC SONT « »SONTACAIT SONTACSONTAC SONTI