șontâcăi - explicat in DEX

șontâcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

șontâcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șontâcăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 șontấcăie, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 să șontấcăie

șontâcăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. — Șontâc + suf. -ăi.