sonatină - explicat in DEX

sonatină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții mai mici. – Din fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine.

sonatină (Dicționar de neologisme, 1986)
SONATÍNĂ s.f. Sonată de proporții mai mici. [< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine].

sonatină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SONATÍNĂ s. f. sonată de proporții mai mici. (< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine)

sonatină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SONATÍNĂ (‹ fr., it., germ.) s. f. Sonată de proporții reduse. Autori de s.: Muzio Clementi (1752-1832), Friedrich Kuhlan (1786-1832), Ferruccio Busoni (1866-1924) ș.a.

sonatină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sonatínă s. f., g.-d. art. sonatínei; pl. sonatíne

sonatină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții reduse. — Din fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine.