sonatină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții mai mici. – Din
fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine.sonatină (Dicționar de neologisme, 1986)SONATÍNĂ s.f. Sonată de proporții mai mici. [< fr.
sonatine, it.
sonatina, germ.
Sonatine].
sonatină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SONATÍNĂ s. f. sonată de proporții mai mici. (< fr.
sonatine, it.
sonatina, germ.
Sonatine)
sonatină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SONATÍNĂ (‹
fr.,
it.,
germ.)
s. f. Sonată de proporții reduse. Autori de
s.: Muzio Clementi (1752-1832), Friedrich Kuhlan (1786-1832), Ferruccio Busoni (1866-1924) ș.a.
sonatină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sonatínă s. f.,
g.-d. art. sonatínei; pl. sonatínesonatină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții reduse. — Din
fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine.