sonantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival)
Consoană sonantă. – Din
fr. sonnante.