somptuar - explicat in DEX

somptuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOMPTUÁR, -Ă, somptuari, -e, adj. Referitor la cheltuieli. ◊ Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. somptuaire.

somptuar (Dicționar de neologisme, 1986)
SOMPTUÁR, -Ă adj. Referitor la cheltuieli. ♦ Legi somptuare = legi care opreau luxul și cheltuielile exagerate în vechea Romă. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. somptuaire, lat. somptuarius < sumptus – cheltuială].

somptuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOMPTUÁR, -Ă adj. 1. referitor la cheltuieli. ♦ legi ĕ = legi având ca scop reducerea cheltuielilor; cheltuială ~ă = cheltuială excesivă. 2. arte ĕ = arte de lux, ca mozaicul, orfevreria etc. (< fr. somptuaire, lat. somptuarius)

somptuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
somptuár (somp-tu-ar) adj. m., pl. somptuári; f. somptuáră, pl. somptuáre

somptuar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOMPTUÁR, -Ă, somptuari, -e, adj. Referitor la cheltuieli. ◊ Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă. [Pr.: -tu-ar] — Din fr. somptuaire.