somnoros - explicat in DEX

somnoros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOMNORÓS, -OÁSĂ, somnoroși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia îi este somn; amețit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place să doarmă mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de strălucire; fără viață, slab, șters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu frunzele și fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnurós, -oásă adj.] – Somn² + suf. -uros.

somnoros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
somnorós adj. m., pl. somnoróși; f. somnoroásă, pl. somnoroáse

somnoros (Dicționaru limbii românești, 1939)
somnorós, -oásă adj. (d. somn). Greoĭ din cauza somnuluĭ, cuprins de somnolență. Fig. Somnolent, indolent, fără energie. S. f. O plantă boraginee numită și pidosnic (cerimthe minor); o plantă umbeliferă numită și zmeoaică (laserpitium [latifolium și prutenicum]).

somnoros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
somnoros a. 1. dispus a dormi întruna; 2. fig. lipsit de energie: om somnoros.

somnoros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOMNORÓS, -OÁSĂ, somnoroși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia îi este somn; amețit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place să doarmă mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de strălucire; fără viață, slab, șters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu frunzele și fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnurós, -oásă adj.] — Somn² + suf. -uros.