somnișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOMNIȘÓR1,somnișori, s. m. Diminutiv al lui somn1; somnuleț1. – Somn1 + suf. -ișor.
somnișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOMNIȘÓR2, (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn2; somnuleț2. 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn2 + suf. -ișor.
somnișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) somnișór1 (pește, plantă) s. m., pl. somnișóri
somnișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) somnișór2 (stare) s. n.
somnișor(Dicționaru limbii românești, 1939) somnișór m. Dim. d. somn 1.
somnișor(Dicționaru limbii românești, 1939) somnișór n. pl. oáre. Dim. d. somn 2.
somnișor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) somnișor n. 1. somn scurt: a trage un somnișor;2.Bot. mac.
somnișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOMNIȘÓR1,somnișori, s. m. Diminutiv al lui somn1; somnuleț1. — Somn1 + suf. -ișor.
somnișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOMNIȘÓR2, (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn2; somnuleț2. 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. — Somn2 + Suf. -ișor.