somație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [
Var.: (
înv.)
somațiúne s. f.] – Din
fr. sommation.somație (Dicționar de neologisme, 1986)SOMÁȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen.
-iei, var.
somațiune s.f. / < fr.
somation].
somație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOMÁȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr.
sommation)
somație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)somáție (-ți-e) s. f.,
art. somáția (-ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (-ți-i-)somație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de
a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [
Var.: (
înv.)
somațiúne s. f.] — Din
fr. sommation.