soma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din
fr. soma.soma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOMÁ2, somez, vb. I.
Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (
Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din
fr. sommer.soma (Dicționar de neologisme, 1986)SÓMA1 s.f. (
Biol.)
1. Nume dat celulelor somatice.
2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl.
-me. / < fr.
soma, cf. gr.
soma – corp].
soma (Dicționar de neologisme, 1986)SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr.
soma].
soma (Dicționar de neologisme, 1986)SÓMA3 s.f. (
Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr.
somma].
soma (Dicționar de neologisme, 1986)SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr.
sommer].
soma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr.
soma)
soma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr.
soma)
soma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr.
somma)
soma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr.
sommer)