soloneț - explicat in DEX

soloneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.

soloneț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SOLONÉȚ (‹ rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale caracterizate prin prezența unui orizont argiloluvial natric, cu conținut ridicat de sodiu (peste 15%), cu structură columnară, foarte compact în stare uscată, moale și impermeabil în stare umedă. Se formează fie prin desalinizarea solonceacurilor, fie prin alternanța salinizare-desalinizare. Are reacție alcalină. Fertilitate naturală foarte scăzută,fiind impropriu pentru culturi agricole; utilizat pentru pășuni, în care predomină plante suportant halofile.

soloneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solonéț s. n., pl. solonéțuri

soloneț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. — Din rus. soloneț.