solonceac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLONCEÁC s. n. (
Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din
rus. solonceak.solonceac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SOLONCEÁC (‹
rus.)
s. n. Grup de soluri intrazonale cu un conținut ridicat de săruri solubile, în special cloruri și sulfați, acumulate în cantități mari într-un orizont aflat la suprafață sau în apropiere de suprafață (orizont salic) și formate în condițiile unui climat arid, semiarid, uneori și semiumed, ca urmare a evaporării intense a apei din stratul acvifer în sectoare cu drenaj slab; au fertilitate naturală foarte scăzută fiind acoperite cu vegetație sărăcăcioasă, halofilă.
solonceac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solonceác (-ceac) s. n.,
pl. solonceácurisolonceac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLONCEÁC, solonceacuri, s. n. (
Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. — Din rus.
solonceak.