solniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (
Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie.
2. (
Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din
bg.,
scr. solnica.solniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sólniță (-țe), s. f. – Vas mic cu sare.
Bg.,
sb.,
slov.
solnica (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 347; Conev 64).
solniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sólniță s. f.,
g.-d. art. sólniței; pl. sólnițesolniță (Dicționaru limbii românești, 1939)sólniță f., pl.
e (bg.
solnica, d.
solĭ, sare. V.
solărit, slănină, slatină, rasol; sare. Cp. cu
piperniță, varniță, zaharniță). Mic vas de ținut sarea (orĭ și piperu) pe masă.
solniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)solniță f. vas mic pentru sare pe masă. [Bulg. SOLNIȚŬ (din SOL, sare)].
solniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (
Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie.
2. (
Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. — Din
bg.,
sb. solnica.