soliditate - explicat in DEX

soliditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLIDITÁTE s. f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistență la schimbarea formei și a volumului lor; tărie, duritate, rezistență. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, -atis.

soliditate (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLIDITÁTE s.f. Starea corpurilor solide; tărie, duritate; durabilitate, rezistență. ♦ (Fig.) Temeinicie, seriozitate. [Cf. fr. solidité, lat. soliditas].

soliditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLIDITÁTE s. f. 1. starea corpurilor solide; tărie, duritate; durabilitate, rezistență. 2. (fig.) temeinicie, seriozitate. (< fr. solidité, lat. soliditas)

soliditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soliditáte s. f., g.-d. art. soliditắții

soliditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*soliditáte f. (lat. soliditas, -átis, fr. *-dité. Cp. cu paliditate). Calitatea de a fi solid: soliditatea grăsimiĭ la frig, soliditatea unuĭ trup, unuĭ zid, unuĭ caracter, uneĭ societățĭ, unuĭ raționament.

soliditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
soliditate f. calitatea celor solide: măsuri de soliditate, cari servesc a măsura solidele.

soliditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLIDITÁTE s. f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistență la schimbarea formei și a volumului lor; tărie, duritate, rezistență. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. — Din fr. solidité, lat. soliditas, -atis.