sofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [
Var.:
sufítă s. f.] – Din
germ. Soffitten[lampe].
sofită (Dicționar de neologisme, 1986)SOFÍTĂ s.f. Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var.
sufită s.f. / < fr.
soffite, germ.
Soffitte].
sofită (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOFÍTĂ s. f. corp de iluminat cu incandescență, în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ.
Soffitte)
sofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sofítă (lampă)
s. f.,
g.-d. art. sofítei; pl. sofítesofită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [
Var.:
sufítă s. f.] — Din
germ. Soffitten[lampe].