soclu - explicat in DEX

soclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÓCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susține o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate. 3. (Geogr.; în sintagma) Soclu continental = zonă a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

soclu (Dicționar de neologisme, 1986)
SÓCLU s.n. 1. Postament, picior de susținere, suport pentru o coloană, o statuie etc. ♦ Suport continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 2. Partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. 3. Partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

soclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÓCLU s. n. 1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc. ◊ soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 3. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. (< fr. socle)

soclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sóclu (so-clu) s. n., art. sóclul; pl. sócluri

soclu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sóclu n., pl. urĭ. (fr. socle, d. it. zóccolo, a.î.). Suportu unuĭ vas, uneĭ coloane, uneĭ statuĭ ș. a. V. temelie, piedestal.

soclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
soclu n. piedestal de vas, bust, statuă: soclu de marmoră (= fr. socle).

soclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÓCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susține o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate. 3. (Geogr.; în sintagma) Soclu continental = zonă a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 de metri. — Din fr. socle.