sociologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății, al relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale, precum și al instituțiilor din societatea dată. [
Pr.:
-ci-o-] – Din
fr. sociologie.sociologie (Dicționar de neologisme, 1986)SOCIOLOGÍE s.f. Știință care studiază societatea omenească și legile dezvoltării ei. ◊
Sociologia artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. ♦
Sociologie vegetală = fitosociologie. [Gen.
-iei. / < fr.
sociologie, cf. lat.
societas – societate, gr.
logos – știință].
sociologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOCIOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază societatea omenească și legile dezvoltării ei. ♦ ă artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. 2. (biol.) studiul asocierii organismelor. 3. ă limbajului = disciplină sociologică care folosește faptele de limbă ca indici ai delimitărilor sociale. (< fr.
sociologie)
sociologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SOCIOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
fr. social +
gr. logos „studiu”)
s. f. Studiul societății umane al interacțiunilor sociale. Termenul
s. a fost creat de A. Compte pentru a înlocui denumirea de „fizică socială” dată cunoașterii legilor naturii.
S. ca știință propriu-zisă s-a consacrat la sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec. 20 prin operele lui
M. Weber și E. Durkheim. În prezent,
s. se definește ca știință a societății; în funcție de concepția care ghidează acest studiu, obiectul
s. îl reprezintă: a) modelele de relații: b) sensurile și căile de organizare cognitivă a lumii; c) acțiunea socială cu sens. Alături de
s. generală ca disciplină teoretică fundamentală, s-au constituit numeroase discipline de ramură (
ex. s. industrială,
s. urbană,
s. familiei,
s. timpului liber,
s. educației,
s. artei,
s. comunicațiilor de masă), care continuă să se diversifice pentru a face accesibile abordării sociologice aspecte, laturi, domenii din ce în ce mai variate ale acestei realități.
sociologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sociologíe (-ci-o-) s. f.,
art. sociología, g.-d. sociologíi, art. sociologíeisociologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*sociologíe f. (
soci- din
social, societate și -
logie). Știința fenomenelor sociale (a evoluțiuniĭ societățiĭ omeneștĭ), precum sînt: patriarhatu, robia, feudalizmu, capitalizmu ș. a.
sociologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sociologie f.
1. studiul fenomenelor tipice și al legilor de evoluțiune ale umanității în complexul ei:
sociologia a fost întemeiată de Auguste Comte; 2. știința chestiunilor politice și sociale.
sociologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății, al relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale, precum și al instituțiilor din societatea dată. [
Pr.: -
ci-o-] — Din
fr. sociologie.