sociografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCIOGRAFÍE s. f. 1. Observare, înregistrare și descriere a societăților ca entități istorice concrete.
2. Curent care susține că sociologia trebuie să se reducă la simpla descriere a faptelor, fără interpretarea lor teoretică. [
Pr.:
-ci-o-] – Din
fr. sociographie.sociografie (Dicționar de neologisme, 1986)SOCIOGRAFÍE s.f. Observare, înregistrare și descriere a societăților concrete în afara oricăror concluzii teoretice; sociologie empirică. [< germ.
Soziographie, cf. lat.
societas – societate, gr.
graphein – a scrie].
sociografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOCIOGRAFÍE s. f. 1. observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. curent empirist în sociologie, pe care o reduce la simpla descriere, în afara oricăror concluzii teoretice. 3. disciplină sociologică empiristă, descriptivă; ramură a sociologiei care studiază influența condițiilor locale asupra formării tipurilor sociale. (< fr.
sociographie)
sociografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sociografíe (-ci-o-gra-) s. f.,
art. sociografía, g.-d. sociografíi, art. sociografíeisociografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCIOGRAFÍE s. f. 1. Observare, înregistrare și descriere a societăților ca entități istorice concrete.
2. Curent care susține că sociologia trebuie să se reducă la simpla descriere a faptelor, fără interpretarea lor teoretică. [
Pr.: -
ci-o-] — Din
fr. sociographie.