sociogonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCIOGÓNIC, -Ă, sociogonici, -ce, adj. Referitor la sociogonie, de sociogonie. [
Pr.:
-ci-o-] – Din
fr. sociogonique.sociogonic (Dicționar de neologisme, 1986)SOCIOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la sociogonie. [< fr.
sociogonique].
sociogonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCIOGÓNIC, -Ă, sociogonici, -ce, adj. Referitor la sociogonie, de sociogonie. [
Pr.: -
ci-o-] — Din
fr. sociogonique.