sociativ - explicat in DEX

sociativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.

sociativ (Dicționar de neologisme, 1986)
SOCIATÍV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia].

sociativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif)

sociativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sociatív (-ci-a-) adj. m., pl. sociatívi; f. sociatívă, pl. sociatíve

sociativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. sociatif.