socialist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCIALÍST, -Ă, socialiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Întemeiat pe principiile socialismului (
1); care există în condițiile socialismului; al socialismului, propriu socialismului, privitor la socialism.
2. S. m. și
f. Adept al socialismului (
1); membru al unui partid socialist.[
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. socialiste, germ. sozialist.socialist (Dicționar de neologisme, 1986)SOCIALÍST, -Ă adj. Întemeiat pe principiile socialismului; propriu socialismului. //
s.m. și f. Membru al unui partid socialist; adept al socialismului. [Cf. fr.
socialiste, rus.
soțialist].
socialist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOCIALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al socialismului. 2. (partid) care urmărește să instaureze socialismul; (membru) al unui partid socialist. (< fr.
socialiste, germ.
sozialist)
socialist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)socialíst (-ci-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. socialíști; adj. f.,
s. f. socialístă, pl. socialístesocialist (Dicționaru limbii românești, 1939)*socialíst, -ă s. (d.
social; fr.
socialiste). Partizan a socializmuluĭ. Adj.
Un deputat socialist. Relativ la socializm:
teoriĭ socialiste.socialist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)socialist a. relativ la socialism. ║ m. partizan al socialismului.
socialist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCIALÍST, -Ă, socialiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Întemeiat pe principiile socialismului; privitor la socialism.
2. S. m. și
f. Membru sau simpatizant al unui partid socialist; adept al unor concepții politice și ideologice socialiste. [
Pr.: -ci-a-] — Din
fr. socialiste, germ. sozialist.