socialism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCIALÍSM s. n. 1. Ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea societăților umane prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului. ♦
Socialism științific = ansamblul concepțiilor marxist-leniniste privitoare la structura și dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la orânduirea comunistă.
Socialism utopic = ansamblul concepțiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral.
2. (În teoria marxistă) Orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu celelalte clase și categorii sociale muncitoare, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție și pe realizarea retribuției potrivit principiului „de la fiecare după capacități, fiecăruia după munca depusă”. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. socialisme, germ. Sozialismus.socialism (Dicționar de neologisme, 1986)SOCIALÍSM s.n. 1. (
În concepția marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producție capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare și pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție.
2. Concepție, doctrină, teorie care susține necesitatea instaurării orânduirii socialiste. ♦
Socialism științific = parte constitutivă a marxism-leninismului, care studiază procesul trecerii omenirii de la capitalism la comunism;
socialism utopic = denumirea diferitelor concepții premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. [Cf. fr.
socialisme, germ.
Sozialismus, rus.
soțializm].
socialism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr.
socialisme, germ.
Sozialismus)
socialism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)socialísm (-ci-a-) s. n.socialism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)socialism n. sistemă politică ce tinde a schimba starea actuală a societății și a o retorma pe un plan cu totul nou: a încorpora comunității mijloacele de producțiune, a repartiza între toți munca comună și obiectele de consumațiune.
socialism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCIALÍSM s. n. Sistem economic și politic bazat pe dominația proprietății statului în economie și pe conducerea centralizată în toate domeniile de activitate, exercitată de partidul unic. ◊
Socialism științific = ansamblul concepțiilor marxist-leniniste privitoare la structura și dinamica proceselor trecerii societății de la orânduirea capitalistă la orânduirea comunistă.
Socialism utopic = doctrină economică, politică, socială care urmărea instaurarea egalității economice și sociale între oameni. [
Pr.: -
ci-a-] — Din
fr. socialisme, germ. Sozialismus.