snopeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. –
Snopi +
suf. -eală.snopeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)snopeálă s. f.,
g.-d. art. snopélii; pl. snopélisnopeală (Dicționaru limbii românești, 1939)snopeálă și
zn- f., pl.
elĭ. Acțiunea de a snopi.
snopeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)snopeală f.
fam. trânteală.
snopeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SNOPEÁLĂ, snopeli, s. f. Bătaie strașnică; chelfăneală. —
Snopi +
suf. -
eală.