snopi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SNOPÍ, snopesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi.
2. Fig. (
Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦
Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din
snop.snopi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)snopi, snopesc v. t. a bate tare de tot
snopi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)snopí (a ~) (
reg.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. snopésc, imperf. 3
sg. snopeá; conj. prez. 3
să snopeáscăsnopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)snopì v.
1. a face snopi;
2. a bate rău:
snopi și sdrobi oștile BĂLC.
snopi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SNOPÍ, snopesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi.
2. Fig. (
Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦
Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. — Din
snop.