smomi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOMÍ, smomesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din
momi.smomi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smomí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. smomésc, imperf. 3
sg. smomeá; conj. prez. 3
să smomeáscăsmomi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOMÍ, smomesc, vb. IV.
Tranz. (
înv. și
reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. — Din
momi.smomì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smomì v. a amăgi cu făgăduieli:
să-ți smomească pe nevasta CR. [V.
momì].