smolire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de
a smoli și rezultatul ei; cătrănire. –
V. smoli.smolire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smolíre s. f.,
g.-d. art. smolírii; pl. smolírismolire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de
a smoli și rezultatul ei; cătrănire. —
V. smoli.