smoculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMOCULÉȚ,smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț.
smoculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smoculéț s. n., pl. smoculéțe
smoculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMOCULÉȚ,smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. — Smoc + suf. -uleț.