smochinire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMOCHINÍRE,smochiniri, s. f. Faptul de a se smochini. – V. smochini.
smochinire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smochiníre (fam.) s. f., g.-d. art. smochinírii; pl. smochiníri
smochinire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMOCHINÍRE,smochiniri, s. f. (Fam.) Faptul de a se smochini. — V. smochini.