smirdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMIRDÁR, smirdari, s. m. (
Bot.)
1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte
(Rhododendron kotschyi). 2. Merișor
1. –
Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.smirdar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SMIRDÁR v. smârdar.smirdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smirdár s. m.,
pl. smirdárismirdar (Dicționaru limbii românești, 1939)smirdár m. (cp. cu
smirnă și cu rus.
smoródina, smeură).
1. Cocăzar, un copăcel ericaceŭ care produce un fruct capsular cu cincĭ valve (
rhododendron Kotschvi)
2. Merișor (
vaccinium vitis idaea);
3. Ienupăr (Dac. 3, 690).
smirdar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smirdar m. trandafir de munte
(Rhododendron). [Origină necunoscută].
smirdar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMIRDÁR, smirdari, s. m. (
Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (
Rhododendron kotschyi).
2. Merișor
1. —
Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.