smeuriș (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)SMEURÍȘ1,
smeuríșuri, s.n. v. zmeuriș
1.
smeuriș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SMEURÍȘ2 s. m. (
Trans.,
Bucov.;
Var.) Zmeuriș
2.
smeuriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș.smeuriș (Dicționaru limbii românești, 1939)smeuríș n., pl.
urĭ (d.
smeură). Loc unde crește multă smeură. – Și
zm- (VR. 1923,
4, 22). V.
muriș.smeuriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smeuriș n. loc semănat cu smeuri:
l´am întâlnit prin smeuriș CR.