slugărnicie - explicat in DEX

slugărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.

slugărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile

slugărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
slugărnicíe f. Defav. Servilizm.

slugărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slugărnicie f. servilism.

slugărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. — Slugarnic + suf. -ie.