slugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊
Expr. (
Înv.)
Sluga dumitale (sau
dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦
Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale.
2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința.
3. (
Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier.
II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din
sl. sluga.