slugărime - explicat in DEX

slugărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUGĂRÍME s. f. (Rar; colectiv) Mulțime de slugi; slujitorime, argățime. – Slugă + suf. -ărime.

slugărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slugăríme (rar) s. f., g.-d. art. slugărímii

slugărime (Dicționaru limbii românești, 1939)
slugăríme f. (d. slugă). Defav. Mulțime de slugĭ, servitorime: slugărimea capitaleĭ.

slugărime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUGĂRÍME s. f. (Rar; colectiv) Mulțime de slugi; slujitorime, argățime. — Slugă + suf. -ărime.