slugărie - explicat in DEX

slugărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. – Slugar (Înv. „slugă” < bg.) + suf. -ie.

slugărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slugăríe s. f., art. slugăría, g.-d. slugăríi, art. slugăríei

slugărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
slugăríe f. (d. slugă). Defav. Vĭață de slugă: m’am săturat de slugărie.

slugărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slugărie f. servitute, servilism.

slugărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. — Slugar (înv. „slugă’’ < bg.) + suf. -ie.