slugăresc - explicat in DEX

slugăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc.

slugăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slugărésc (rar) adj. m., f. slugăreáscă; pl. m. și f. slugăréști

slugăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) slugărésc, -eáscă adj. (d. slugă). Rar. De slugă.

slugăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.

slugăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slugăresc a. de slugă.

slugăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. — Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -esc.