slugarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. –
Slugar (
Înv. „slugă” <
bg. ) +
suf. -nic.