slugarnic - explicat in DEX

slugarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.

slugarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. slugárnică, pl. slugárnice

slugarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
slugárnic, -ă adj. (d. slugă): Servil. Adv. A se purta slugarnic.

slugarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slugarnic a. servil.

slugarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. — Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -nic.